Pentru liceeni
clasele IX-XII
Cromatizarea gamelor, modulație, transpoziție
L E C Ț I A I
SISTEMUL TONAL CROMATIC.
Cromatizarea clasică a gamelor majore şi minore ale sistemului tonal.
Trăsătura definitorie a sistemelor tonale cromatice este succedarea elementelor (treptelor) în scară numaiprin semitonuri(diatonice şi cromatice). Folosind cele 12 sunete posibile din cadrul octavei, în gamacromatică apar 7 semitonuri diatonice şi 5 semitonuri cromatice, însă pot fi cromatizate şi moduri cu mai puţin de 7 sunete diatonice, alcătuind -prin adăugarea elementelor cromatice- scări cromatice formate din 6,8 sau 10 sunete.Ca ortografie în cromatizarea gamelor se utilizează în urcare elemente cromatice ascendente (cu efectexpansiv), iar în coborâre elemente cromatice descendente (cu efect depresiv).
Conform regulei cerută dearmonia tonală clasică –păstrarea unităţii tonale- elementele cromatice din gama tonală trebuie să fieînrudite cu tonalitatea respectivă,motiv pentru care gama cromatică cuprinde elemente din tonalităţiînvecinate (apropiate, de grad 0 şi 1) respectiv tonalităţile: relativei, dominantei, subdominantei şi relativelelor. În acest sens, pentru a se păstra unitatea tonală a sistemului, s-au stabilit în cromatizarea gamelormajore şi minore o serie de legi.
1.Cromatizarea gamelor majore după principii clasice- în suire , în locul urcării treptei a VI-a (care venea cu un element dintr-o tonalitate depărtată) se coboară treapta a VII-a, reprezentată de un element cromatic dintr-o tonalitate apropiată (tonalitatea subdominanteisituată la o cvintă perfectă descendentă).
- în coborâre, din acelaşi raţionament în locul coborârii treptei a V-a se alterează suitor tr.a IV-a,reprezentată de un element cromatic dintr-o tonalitate imediat apropiată (tonalitatea dominantei- situată la ocvintă perfectă ascendentă).
2. Cromatizarea gamelor minore după principii clasice- în suire , în locul urcării treptei I-a se coboară treapta a II-a - aducând un element dintr-o tonalitateimediat învecinată (relativa dominantei)
- în coborâre există două variante:
a. cromatizarea după omonimă - se menţin elementele cromatice folosite în urcare ;
b. cromatizarea după relativă - se iau elemente cromatice din relativa majoră, exceptând
treapta aVII-a sensibila care este urcată în locul tonicii coborâte.
Observaţie. Cromatismele din tonalitatea clasică se deosebesc după rolul lor în: -sensibile artificiale -cele care vin să consolideze, stabilizeze tonalitatea (prin rezolvareacromatismelor pe treptele diatonice ale tonalităţii) -sensibile naturale -acelea care marchează plecarea din vechea tonalitate şi trecerea într-o nouătonalitate (modulaţia prin rezolvarea cromatismelor pe treptele altei tonalităţi, elementele cromatice fiindsensibile în noile tonalităţi).
L E C Ț I A I I
MODULAȚIA TONALĂ
Modulaţia reprezintă deplasarea în discursul muzical dintr-o tonalitate iniţială într-o tonalitate nouă (cusau fără schimbarea tonicii şi a modului). În cazul modificării centrului gravitaţional, tot sistemulfuncţional este transferat pe alte sunete. În analiza modulaţiei sunt urmărite două criterii de bază şi anume:-forţa cu care se impune noua tonalitate (respectiv noul centru polarizator);-distanţa dintre tonalităţile angajate în modulaţie(apropierea sau depărtarea), stabilită în cvinte perfecte. Modulaţia tonală este de esenţă armonică. În cadrul melodiilor tonale modulaţia se bazează peînlănţuirea armonică subânţeleasă. Aşa numita modulaţie melodică este numai un efect în plan orizontal almodulaţiei propriu-zise armonice (verticale). În discursul muzical modulaţia produce varietate, tensiune şi schimbare de atmosferă.
1. Clasificarea modulaţiilor după forţa de impunere a noii tonalităţi În funcţie de acest criteriu, în lumina teoriei lui Victor Giuleanu (Tratat de Teoria muzicii, pag.469), sedeosebesc: inflexiunea modulatorie, modulaţia pasageră şi modulaţia definitivă. a. Inflexiunea modulatorie = reprezintă direcţionarea melodiei spre o tonalitate nouă, fără ca aceastătonalitate să se stabilizeze definitiv, urmată de revenirea rapidă la tonalitatea iniţială de bază sau demodularea cu adevărat în altă tonalitate. Inflexiunea reprezintă aşadar o trecere uşoară spre o tonalitatenouă, realizată pentru a evita efectul de monotonie al menţinerii în aceeaşi tonalitate de bază pentru o zonăextinsă a discursului muzical.b. Modulaţia pasageră = reprezintă afirmarea şi stabilirea autentică într-o altă tonalitate care este bineconturată funcţional, urmată de revenirea, reinstalarea ulterioară în tonalitatea iniţială. Discursul muzicalpoate cuprinde uneori o suită de modulaţii-dacă se trece pe parcurs dintr-o modulaţie pasageră în una sau mai multe modulaţii pasagere (la tonalităţi considerate secundare) revenindu-se în final la tonalitateainiţială de bază (principală). Observaţie. Din punct de vedere al efectului expresiv, modulaţia pasagerăcreează contraste între noile tonalităţi raportate la tonalitatea iniţială, aducând discursului altă forţă detransmitere emoţională.
c. Modulaţia definitivă = reprezintă plecarea fără revenire din tonalitatea iniţială în una sau mai multetonalităţi noi. În aceste situaţii în care discursul muzical începe într-o tonalitate (care pare de bază), iarulterior se modulează definitiv cu instalarea în altă tonalitate fără a se mai reveni, efectul expresiv obţinuteste puternic, prin urmare, dacă se apelează la modulaţia definitivă se vrea modificarea fondului emoţionalcu altul, utilizând contrastul expresiv dintre diferite tonalităţi.După concepţia Constantin Râpă (Teoria superioară a muzicii, vol.I, pag.234), în funcţie de puterea deimpunere a noului centru tonal, se diferenţiază :- inflexiunea modulatorie (modulaţia pasageră) = instalarea în tonalitatea nouă nu este realizată ferm şi încadenţă, sau stabilizată prin afirmarea unei idei în tonalitatea nouă, iar ulterior se revine clar la tonalitateainiţială.- modulaţia propriu-zisă = ieşirea tonalitatea iniţială şi instalarea într-o nouă tonalitate conturată princadenţă în tonalitatea nouă, sau afirmarea unei idei noi într-o nouă tonalitate. Clasificarea în trei categorii distincte este mai potrivită, deoarece deosebeşte modulaţia pasageră (în carese afirmă o tonalitate de bază) de modulaţia definitivă (în care tonalitatea iniţială nu este considerată debază ci numai de debut, iar stabilitatea din revenirea la tonalitatea iniţială este înlocuită de instabilitateaexpresivă a părăsirii acesteia)
Plan de lecţie
Şcoala: Liceul de Arte ‚,Marin Sorescu” Craiova
Student: Alexandru Iulia-Elena
Departament/Anul de studiu: Grafică an III
Data: 21.11.2019
Clasa: a XI a
Nivelul clasei: Avansat
Disciplina de învãţãmânt: Teoria muzicii
Subiectul lecţiei: Modulația în game
Tema lecției: Modulația tonală
Competențe generale: 1. Receptarea şi analizarea unei varietăţi de creaţii muzicale,
naţionale şi universale
2.Folosirea interpretării muzicale ca modalitate de exprimare
artistică si / sau folosirea altor limbaje pentru redarea imaginii
muzicale receptate
Competenţe specifice: 1.descoperirea auditivă în cântec a unor elemente armonico-
polifonice accesibile
comentarea şi compararea termenilor de agogică şi dinamică
recunoscuţi în cântec şi audiţie
Obiective operaţionale: diferențierea între tipurile de modulație
intonarea gamelor, vocal și cu ajutorul unor claviaturi (inclusiv softuri gratuite disponibile pe telefoane mobile), pentru diferențierea sonorității înainte și după modulație
exerciții de citire a unui text muzica
Strategia didacticã:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, jocul didactic
Metode de predare: audiţia muzicală , cântarea vocală, cântarea instrumentală
Resurse temporale: 50 minute
Forma de organizare a activitãţii elevilor: frontal, individual
Bibliografie http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/6331
Descrierea activităţii didactice
| Nr. crt. | Secvenţe didactice | Unităţi esenţiale de conţinut | Strategii didactice | Activitatea profesorului Activitatea elevilor | Observaţii |
| 1. | Moment organizatoric Captarea atenţiei | Dialog interactiv Timp de 5 min | Intru în clasă, salut elevii, verific absențele | ||
| 3. | Anunţarea temei şi a subiectului Predarea noului conţinut | . Treptele I-IV-V, datorită pregnanței, acordurilor și elementelor de contrast dintre ele, formează pilonii principali ai tonalității, după care și denumirea de trepte tonale (principale) | Explicația -timp 10 min | Profesorul explică tema și subiectul lecției Elevii sunt atenți la tema explicată de profesor | |
| 4. | Explicarea şi demonstrarea tehnicii de lucru | Modulaţia reprezintă deplasarea în discursul muzical dintr-o tonalitate iniţială într-o tonalitate nouă (cu sau fără schimbarea tonicii şi a modului). În cazul modificării centrului gravitaţional, tot sistemulfuncţional este transferat pe alte sunete.. În discursul muzical modulaţia produce varietate, tensiune şi schimbare de atmosferă. | Explicația -timp de 25 min | Profesorul prezintă pe tablă tipurile de modulație Explică diferența într-o frază muzicala pe care din punct de vedere al frazarii muzicale Elevii sunt atenți la acesta în timp ce își transcriu în caiete | |
| 5. | Formarea de priceperi şi deprinderi | Interpretarea unor lucrări muzicale complexe Obervarea diferențelor de expresie a unor piese înainte si după transpunerea acestora | Asistență tehnică - timp 20 min | Profesorul interpretează linia melodică a solfegiilor la pian și fredonează împreună cu aceștia solfegiul. După finalul acestuia, profesorul comentează împreună cu elevii obesrvațiile făcute pe parcursul interpretării | |
| 6. | Evaluare | Întrebări recapitulative despre tema învățată | Dialog dirijat - timp 5 min | Profesorul pune întrebări recapitulative despre subiectul predat, iar elevii răspund la acestea |